Cu răbdare, simț artistic și atenţie pentru detalii, o familie de englezi a pus în scenă un autentic decor rustic, în satul Breb, din comuna Ocna Şugatag.
Foto: Iulian Alexandru
Penny şi Duncan Ridgley sunt englezi îndrăgostiţi de Transilvania şi de Maramureş, care au lăsat totul în urmă pentru a locui în România măcar câteva luni pe an. Pentru ei, tărâmul cu faima lui Dracula, horinca şi stânele sunt piese dintr-un decor exotic, despre care povestesc cu entuziasm prietenilor din țara natală.
Veritabilă cultură rurală
În Breb, timpul parcă s-a oprit în loc. De la lucruri simple, precum cântatul cocoşului, şi până la monumente de patrimoniu istoric, cum sunt cele două biserici din lemn ale localităţii, familia Ridgley a descoperit în satul maramureşean un farmec aparte. „Îmi place să mă plimb cu căruţa prin sat, să vorbesc cu oamenii sau să-i privesc cum aşază fânul în stoguri. De la depărtare, căpiţele arată ca nişte colibe africane. În Anglia, lumea asta a apus de mult, iar România are comori de nepreţuit, fiindcă se bucură de o cultură rurală autentică, poate ultima din Europa”, ne-a spus gazda noastră, Duncan.
Foto: Iulian Alexandru
Cum a început totul?
În 2004, soţii Ridgley au renunţat la joburile din Marea Britanie şi au pornit cu rucsacul în spate spre lumea largă, împreună cu cei 3 copii. Timp de 5 luni s-au plimbat prin Balcani, desfătându-se cu vacanțe „altfel“. Au ajuns și în sătucul de la poalele Munţilor Gutâi, iar acesta le-a rămas în suflet şi s-au hotărât să achiziţioneze două case tradiţionale. Una dintre ele, Casa Veche, a fost cumpărată în 2011, chiar în Breb. Săteanul care le-a vândut-o voia să elibereze terenul pentru a cultiva cartofi, aşa că a fost bucuros de ocazia ivită. „Intenţiona să o dărâme şi să folosească lemnul pentru foc, dar noi am demontat-o, i-am găsit un nou teren şi am readus-o la viaţă. Acoperişul se afla într-o stare deplorabilă, însă am lucrat cu meşteri din sat şi a fost restaurată după tehnicile străvechi”, ne-a spus proprietarul.
Foto: Iulian Alexandru
Casa Veche, finalizată într-un an
Anul trecut, în iunie, au ridicat fundaţia de piatră. Impresionaţi de bogăţiile Maramureşului, au folosit doar materiale tradiţionale şi au încercat să păstreze cât mai mult din estetica locului. Au remontat casa veche; podelele
le-au finisat doar parţial, astfel că lemnul scârţâie uşor când calci, iar balamalele ușilor sunt reale piese de colecţie. „A durat aproape un an până am terminat cu amenajarea. Folosind multe piese autentice, am avut răbdare ca ele să fie reparate şi şterse de praful uitării. Nu este dificil să restaurezi o casă de 100 de ani, dar dacă lucrezi după tehnicile vechi, durează mai mult: tencuiala se usucă mai greu, șemineul de cărămidă se construiește mai meticulos…“, mărturisește Penny.
Acum, de cum le treci pragul casei, te învăluie o atmosferă caldă ce-ţi încântă ochii şi-ţi deschide sufletul. Asta simt și turiștii care se cazează în ceea ce familia Ridgley numește Casa Veche, deși din ea nu lipsesc aragazul și duşul cu apă caldă – chiar dacă le cauți puțin cu privirea printre oale de lut și bârne învechite.
În bucătărie, proprietarii au ales să păstreze culoarea naturală a lemnului, care a fost tratat cu lacuri speciale ‒ pentru a rezista mai mult în timp. Nuanţe tari de verde animă încăperea în care te simţi ca odinioară, în odaia bunicii!
Foto: Iulian Alexandru
Dormitoare la înălțime
Podul casei adăpostește un dormitor încăpător, cu 2 paturi duble şi o zonă open space unde proprietarii au mărit capacitatea de cazare montând paturi suprapuse. Aici se ajunge pe o scară extrem de strâmtă, aceasta reprezentând singurul element nou prin care s-a intervenit în structura inițială a casei.
Text: Ana Moraru
Mai multe imagini, detalii (tarife și date de contact) găsești în ediția tipărită a revistei Casa de vacanță nr. 12/2012.
